Aleister Crowley

 

Aleister Crowley (1875, Leamington, Warwickskire - 1947, Netherwood, The Ridge, Hastings), mag britanic. Robert Amadou îl consideră „cel mai mare, cel mai tulburător şi poate singurul magician al secolului XX occidental”. Şapte ani după moartea sa, multe librării şi biblioteci britanice vor continua să refuze difuzarea operelor lui şi chiar a lucrărilor referitoare la el. Şi asta din cauza reputaţiei sale, clădite cu o artă desăvârşită a provocării şi a scandalului care spune mult despre nevoia lui de transgresare. Un exemplu? După ce scrie un elogiu erotismului în White Stains (Pete albe), este criticat în ziarele britanice. Drept răspuns, el ţine la Londra, la metresa lui, Veronica Lind, în faţa unui număr mare de ziarişti, o conferinţă despre „mizeria sexuală în Marea Britanie” având ca fundal o tapiserie hindusă ce reprezintă un falus enorm. „Sfânt de Satana”, cum îi place să se numească, propagandistul Răului, pornograf, homosexual din când în când, alcoolic şi toxicoman, el acumula intenţionat toate viciile, prevalându-se de ele. Nu-şi califică el oare autobiografia, The Confesions of Aleister Crowley (1930), drept „autohagiografie”? De altfel, în opera sa se regăsşte, frecvent, această preocupare constantă pentru perversiune. De pildă: „Viaţa mea sexuală a fost foarte intensă. [...] Dragostea era o sfidare a creştinismului. Ea era degradare şi damnare.”
     Biografii lui Crowley au crezut ca găsesc explicaţia revoltei în copilăria lui. Fiu al unui bogat fabricant de bere şi al unei femei deosebit de puritane, l-ar fi dezgustat fanatismul lor protestant şi, mai apoi, s-ar fi răzvrătit împotriva valorilor obişnuite admise.
     Adevărul este, se pare, puţin diferit. El nu a fost bruscat. Părinţii săi îl tratau cu afecţiune şi atenţie, şi dacă mama sa îi spunea „fiară”, putem să credem că n-o făcea din ură. Pur şi simplu, ea sesiza în fiul ei o sălbăticiune de neîmblânzit. Că mai târziu Crowley s-a identificat cu „Marea Fiară Sălbatică” (the Great Wild Beast), aluzie la Fiara 666 din Apocalipsa, asta a fost rodul unei poziţii voluntare. Ce rol a jucat mediul familial? S-ar aventura mult cine ar încerca s-o spună. Să notăm, de altfel, că, în timpul şcolilor frecventate, s-au născut vocaţia sa literară (are la activ multe poeme slabe), înclinaţia spre perversiune totală şi ura împotriva lui Dumnezeu.
     O avere colosală îi permite, încă din tinereţe, să trăiască precum un veritabil Sardanapal. Îşi consacră timpul liber unor activităţi variate. Se iniţiază în societăţi mai mult sau mai puţin secrete - ordinul Rosa Crucis de la Golden Dawn („Zorii de aur”), de exemplu. Frecventează ceremonii orgiace. Călătoreşte mult în lume fie pentru a se informa, fie pentru a-şi satisface gustul pentru provocare şi publicitate. Se preocupă, graţie primei lui soţii „stacojii” (sic!), care posedă talente mediumnice (şi nu-i lipseşte mult să-şi piardă minţile), de scrierea automată: îi este dictată în trei zile The Book ofthe Law, prin care este autorizat să creeze o mişcare esoterică de magie sexuală, Astrum Argentinum, care face din fiecare fiinţă umană o stea. În 1919, mereu activ, el fundează în Sicilia o abbaye de Thélèm (Comunitate laică, imaginată de Rabelais în Gargantua, care este exact opusul unei instituţii monahale şi a cărei regulă este „Fă ce vrei” - n.r.) cu trei femei „stacojii”. Pentru că unul dintre adepţii săi îşi găseşte moartea într-o ceremonie magico-erotică, poliţia lui Mussolini îl expulzează din Italia. Dar asta nu înseamnă mare lucru: pe la 1912, doctrina sa era, oricum, închegată. Magicienii dintre cele două războaie i-au reproşat lui Crowley că dezvăluie „marele secret” şi anume că sexul şi magia sunt întotdeauna asociate. În 1929, publică la Paris sinteza sa filozofică Magic in Theory and Practice. „Am scris această carte, se poate citi în prefaţă, pentru a-l ajuta pe bancher, pe boxer, pe poet, pe marinar, pe băcan, pe muncitoare, pe matematician, pe dactilografă, pe jucătorul de golf, pe soţie, pe consul şi pe toţi ceilalţi să se realizeze ei înşişi perfect, fiecare din ei şi ele în propria funcţie personală.” Altfel spus, magicianul pune ştiinţa şi experienţa sa la îndemâna tuturor. Or, această dezocultare a ocultului ne face să surprindem mai bine magia sexuală: nu o orgie ordinară, ci un ansamblu de grave ceremonii dionisiace.
     Această magie poate fi redutabil de eficace. Şi poate să se aplice lucrurilor comune ale vieţii. Iată un caz relatat de scriitorul american William Seabrook, specialist în vrăjitorie: pe 5th Avenue, Crowley mergea în spatele unui pieton şi îi imita mersul. „Deodată, şi-a îndoit genunchii, s-a lăsat repede pe vine, prefacându-se că alunecă. Pietonul din faţa lui a făcut la fel, a alunecat şi a căzut pe trotuar. Nefericitul a privit în jurul lui cu un aer năucit, căutând o coajă de banană sau ceva asemănător... Dar degeaba, după cum lesne vă închipuiţi.”

Copyright © 2017 Anticariat Esoteric. Powered by Zen Cart