John Dee

 

John Dee (1527, Londra - 1607, Mortlake), matematician şi geograf britanic. Dacă Gustav Meyrink face din el eroul celei mai extraordinare dintre lucrările sale (L'Ange à la fenetre d'Occident), modelul depăşeşte, fără îndoială, personajul fictiv. Matematician de mare talent, John Dee, care n-are nimic dintr-un fantezist şi nici dintr-un ignorant, devine cunoscut în Europa continentală (la vârsta de 23 de ani) prin conferinţele sale despre Pitagora şi Euclid. Cercetător în toate domeniile ştiinţei, el publică nici mai mult nici mai puţin decât 79 de lucrări savante, atât de reberbative, atât de copioase, încât majoritatea studenţilor refuză să le citească. În călătoriile sale, în cursul cărora îi întâlneşte pe demonologii Wier şi Bodin, el strânge mai bine de 3.000 de lucrări de magie şi ocultism, din care multe vor fi păstrate la British Museum şi la Ahsmodean Museum de la Oxford. Atracţia pentru magia roşie sau neagră îl va face suspect; va fi acuzat de vrăjitorie şi întemniţat de Maria I. Păstrându-şi interesul pentru matematică, geografie, fizică etc., el este atras în aceeaşi măsură de alchimie şi, în general, de ştiinţele conjecturale, printre care astrologia. Când, în 1558, Elisabeta I succede tatălui său, unul dintre primele ei gesturi va fi să-i ceară lui Dee să calculeze ziua cea mai favorabilă pentru încoronarea ei. Dar abia în 1581, după ce trecuse de 50 de ani, îşi va găsi drumul.
     Despre magie, Dee şi-a format, pe parcursul anilor, o concepţie foarte originală şi foarte complexă. El distinge trei feluri de magie: fondată pe „manipularea simpatiilor oculte”, prima magie corespunde lumii elementare; a doua, matematica, are de-a face cu lumea celestă, bazându-se pe numere, pe figuri, pe note muzicale; în fine, magia religioasă, vizând lumea supracelestă, funcţionează, în modul kabalistic, datorită „computaţiilor matematice” pe valoarea numerică a numelor îngerilor.
     În 1581, John Dee ar fi primit vizita unui înger care îi dă prin fereastra bibliotecii o oglindă magică de antracit, precum şi o bulă mare de cristal şlefuit, în care este închis îngerul Uriel. (Globul de cristal se află la British Museum, unde poate fi văzut şi astăzi.) Câţiva ani mai târziu, el întâlneşte un individ bizar, certat cu justiţia, Edward Kelly (1555-1597), care îi spune că poate să comunice cu morţii şi să-l ajute în lucrările sale alchimice. Astfel, se formează prima pereche mediumnică a tuturor timpurilor. Comunicările sosesc: ele vin de la îngeri, mai ales de la Uriel, de la Rafael şi de la Gabriel, care îl învaţă limba lui Enoch, cea pe care o vorbea Adam înainte de păcat. După dictarea lor, Dee scrie, între alte lucrări, Liber Logaeth, care îl învaţă evocările susceptibile de a-i face pe îngeri să asculte, Cele patruzeci şi opt de chei îngereşti, Tabletele enohiene, care pretind că transmit ultimele secrete al creaţiei, Tabla lui Nalvage. după numele îngerului care face această comunicare ş.a.
     Dar Kelly profită de credulitatea lui Dee şi, mult mai doritor să găsească comori ascunse sau să obţină o pensie anuală de 50 de livre de la savant, caută să profite de situaţie. La 21 septembrie 1585, îngerii îl avertizează pe John Dee că trebuie să plece în Europa continentală ca să nu fie asasinat. Pleacă deci amândoi, cu familiile lor. Primirea pe care le-o fac prinţii şi suveranii nu este dintre cele mai bune. Dee îşi va povesti peripeţiile în autobiografia sa, A True and Faithful Relation of What Passed for Many Years Between Dr. John Dee and Some Spirits, care nu va fi editată decât în 1859. În curând, după ce şi-au schimbat partenerul, la un îndemn al oglinzii, Kelly şi Dee se despart: Rudolf al II-lea îl va condamna pe primul la închisoare pe viaţă, în timp ce Dee, singur şi fără bani, se va întoarce pe meleagurile natale, unde a murit, la 81 de ani.

Copyright © 2017 Anticariat Esoteric. Powered by Zen Cart