Rasputin

 

Grigori Efimovici Rasputin (1864-1865, Pokrovskoie - 1916, Petrograd), mistic rus. Chiar dacă i se recunoaşte, în general, talentul de taumaturg, biografii lui sunt departe de a fi unanimi în privinţa acestui om: un desfrânat sau un ascet? Originar dintr-un sătuc siberian, el îl părăseşte, de tânăr, pentru a se consacra pribegiei şi religiei. Vocaţia sa de mistic este atât de puternică, încât dobândeşte repede reputaţia de om sfânt. La vârsta de 40 de ani, merge la Sankt-Petersburg pentru a face studii de teologie. Prezentat episcopului Hermogen şi predicatorului Iliodor, care descoperă în el o personalitate ieşită din comun, se face acceptat de înalta societate a capitalei. Se face cunoscut prin miracolele pe care le produce şi prin desfrâuri al căror, se spune, inspirator era.
     Unic moştenitor al Coroanei, ţareviciul Alexei suferă de o boală incurabilă, hemofilie, şi viaţa sa atârnă de un fir de păr. Cuplul imperial trăieşte o dramă. Rasputin este oare omul necesar? Aşa crede ţarina Aleksandra Feodorovna. Ea îl invită la Curte. Fapt e că Rasputin opreşte, de mai multe ori, hemoragiile care ar fi putut să-i fie fatale ţareviciului, a cărui sănătate se îmbunătăţeşte. Taumaturgul profită de încrederea pe care i-o acordă cuplul imperial. Este invidiat pentru influenţa pe care o are asupra suveranilor, începe să fie numit „ţarul de deasupra ţarilor”. Printre altele, i se reproşează existenţa lui dezordonată. Când o tânără vine să-i ceară sfatul, nu-i face el anumite propuneri? Poate oare să-i refuze, când Rasputin are ceva în ochi care seamănă cu fascinaţia şi care îl face irezistibil?
     1916. Veştile de pe front sunt alarmante. Situaţia din interiorul ţării se apropie de dezastru. Aristocraţia este îngrijorată. Nu cumva sfântul este cauza tuturor acestor rele? Şi câte nu se spun! Rasputin ar fi un spion în slujba Germaniei; ar complota împotriva puterii imperiale, în complicitate cu bolşevicii. Dacă cineva trebuie să fie înlăturat, atunci el e acela... Un tânăr prinţ de 19 ani, Iusupov, se simte învestit cu o misiune sfântă: să scape ţara de duşmanul ei intern. La 29 decembrie 1916, îl invită pe Rasputin în palatul lui. Cere să fie pregătite prăjituri şi băuturi alcoolice conţinând cianură suficientă pentru a omorî douăzeci de oameni normali în câteva minute. Rasputin înghite totul, fără nici cea mai mică tulburare. Mai mult: cere din nou de băut. Orologiul sună ora aşteptată. Rasputin se simte minunat. În disperare de cauză, prinţul trage asupra lui de aproape. Rasputin se prăbuşeşte. Dar, vai! Un medic, care stătea la pândă, îl examinează şi constată că e încă viu. În curând, în fine, Rasputin pare că nu mai respiră. Conjuraţii duc corpul în pivniţa palatului. Nu mică le e groaza când îl aud cum urcă, greoi, scările... Spaima prinţului atinge paroxismul atunci când Rasputin încearcă să-l sugrume. Dar slăbit, acesta nu reuşeşte şi fuge în grădinile acoperite de zăpadă. Pentru ca taumaturgul să se prăbuşească, vor mai trebui nu mai puţin de patru gloanţe şi o serie de lovituri aplicate în cap cu un drug de fier. Prinţul şi complicii săi înfăşoară cadavrul într-o prelată şi îl aruncă în Neva îngheţată. Incredibil: se va constata că Rasputin a murit înecat, având plămânii plini de apă.
     În Ocultul, Colin Wilson reia punct cu punct toate elementele biografiei lui Rasputin. Cu dovezi în sprijin, el demontează toate maşinaţiunile cărora Rasputin le-a căzut victimă de la sosirea sa la Sankt-Petersburg. Astfel, Rasputin ar fi cu adevărat omul sfânt pe care îl venerau ţarina şi sătenii din Pokrovskoie - ceea ce schimbă totul.

Copyright © 2017 Anticariat Esoteric. Powered by Zen Cart