Emmanuel Swedenborg

 

Emmanuel Swedenborg (1688, Stockholm - 1772, Londra), savant suedez supranumit de Honore de Balzac, care îl stima mult, „un Buddha al Nordului”. Tatăl său era luteran, episcop, rector al Universităţii din Uppsala. Emmanuel studiază literele, teologia, susţine cu brio doctoratul în filozofie şi, mai ales, devine cunoscut prin lucrările sale în ştiinţele cele mai diverse: matematică, geodezie, economie politică. Înnobilat, apoi ales membru al Academiei Regale din patria sa, este primit triumfal în toate societăţile savante din Europa. Călătoreşte în special în Anglia, este elevul lui Newton şi joacă, mai târziu, un rol important în administraţia ţării sale. Este considerat un excelent organizator şi conduce Administraţia Minelor, Canalelor şi Porturilor.
     Este foarte greu de determinat ce factori provoacă evoluţia psihologică a lui Swedenborg, ale cărui concepţii sunt, incontestabil, foarte originale. Suntem îndreptăţiţi să presupunem că anumite fapte din viaţa sa sexuală (şi-a notat visele erotice cu multă precizie, dovadă că le conferea o semnificaţie de prim-plan) au exercitat o influenţă decisivă asupra studiilor şi în viaţa sa.
     În noaptea de 7 aprilie 1744, el are prima sa viziune. După cum relatează el, era hărţuit de lucrările sale, avea coşmaruri frecvente şi se afla într-o asemenea stare de nelinişte, încât percepea frecvent voci interioare. În timpul primei viziuni, Swedenborg are senzaţia că este atins de graţia divină. Un an mai târziu, la Londra, recidivează. Un personaj îmbrăcat în purpură îi apare şi îl anunţă că a fost ales pentru a explica oamenilor sensul spiritual al Scripturilor. În acea noapte, ochii săi interiori s-au deschis şi el a văzut cerul, infernul şi spiritele care locuiau acolo (printre ei recunoaşte mulţi dintre contemporanii săi). Apoi Swedenborg declară că este în contact necontenit cu spiritele şi o va face până în ultimele sale clipe de viaţă. Vergiliu, Luther, Melanchthon îl vizitează frecvent şi au lungi discuţii cu el. Afirmă că posedă darul „tele-viziunii”. Odată cu aceste afirmaţii, el abandonează studiul ştiinţelor, renunţă la toate funcţiile sale şi se orientează exclusiv către o viaţă mistică, dedicatî studiului şi practicilor filosofiei oculte.
     Kant s-a instituit raportorul faptelor relatate de Swedenborg. Cazul cel mai cunoscut şi cel mai frecvent menţionat este cel întâmplat în septembrie 1759. „În acea vreme, Swedenborg, aflat la Göteborg, descrie minut cu minut un incendiu care are loc la Stockholm, semnalează că focul se opreşte la trei case de a sa. Câteva zile mai târziu, scrisori parvenite de la Stockholm îi descriu focul exact aşa cum l-a relatat el” (Alexandrian). Biografii săi s-au făcut ecoul multor fenomene ce tindeau să arate puterile profetice ale lui Swedenborg, dar trebuie să vedem în aceasta şi o parte din preferinţele hagiografice.
     Doctrina lui Swedenborg este dezvoltată în lucrarea sa De caelo et ejus mirabilibus et de inferno ex auditis et visis, tipărită la Londra în 1758. El afirmă existenţa unei lumi a spiritelor şi a unei stări tranzitorii prin care trece sufletul după moarte. În această stare, sufletul se pregăteşte, după meritele şi păcatele sale pe pământ, pentru cer sau pentru infern. Câteva suflete nu rămân acolo decât puţină vreme, altele - mulţi ani, dar niciodată mai mult de 30. Toţi îngerii şi demonii - pentru că îngerii şi demonii au fost iniţial oameni - au formă omenească; spiritele păstrează aparenţa lor umană şi funcţiile pe care le-au exercitat pe pământ. Pentru a stabili un contact cu spiritele, omul trebuie să fie într-o stare intermediară între somn şi veghe.
     Întrucât este iniţiatorul pneumatologiei, istoricii spiritismului văd în Emmanuel Swedenborg principalul precursor al lui Allan Kardec, care va relua efectiv unele din tezele sale, sărăcindu-le însă.
     La Londra, unde a locuit, a dus o viaţă foarte simplă. Se hrănea numai cu lapte, pâine şi legume. Nu s-a căsătorit niciodată, dar se pare că i-au plăcut foarte mult femeile, toată viaţa.
     Biserica suedeză oficială l-a declarat eretic din cauza ideilor sale şi a comportamentului său neobişnuit. Swedenborg şi-a expus întotdeauna doctrina cu multă luciditate; a fost "un om eminamente realist", după cum îl considera Emerson. Cu atât mai mult, viziunea sa religioasă a avut un impact mai puternic.
     El a afirmat că Iisus i-a spus că îi încredinţează misiunea "de a înnoi Biserica", că îi vor fi permise călătorii în lumea de dincolo, lumea spiritelor, a cerurilor şi infernurilor. Înainte de a începe să scrie despre aceste lucruri, Swedenborg a consacrat doi ani studiului limbii ebraice, deoarece dorea să citească textele originale.
     În concepţia lui Swedenborg, lumea de dincolo şi existenţa sufletelor acolo sunt influenţate de existenţa liberului arbitru. Swedenborg consideră că după momentul morţii, omul nu-şi dă seama că nu mai aparţine planului fizic, continuă să vină în casa lui şi să se plimbe pe străzile oraşului. Nu ştie că e mort. Vede totuşi un lucru care îl bucură, dar îl şi nelinişteşte: totul în acea lume este mult mai intens decât în lumea fizică. El afirmă că totul este mai concret şi mai tangibil decât aici, sunt mult mai multe forme şi culori.
     În nenumăratele sale călătorii în ceruri şi infernuri a constatat că lumea noastră este în comparaţia cu lumile subtile asemenea unei umbre. "E ca şi cum am trăi în umbră." El vorbeşte despre plăcerile simţurilor ca fiind mult mai intense acolo decât aici, pe pământ.
     Swedenborg susţine că Dumnezeu nu condamnă pe nimeni la infern, ci îi cheamă pe toţi oamenii către mântuire. Dumnezeu a dat omului liberul arbitru, "teribilul privilegiu de a se condamna el însuşi la iad sau de a merita cerul". 
     Descrie o regiune intermediară, care este cea a spiritelor celor morţi, care comunică acolo cu îngerii şi demonii. În acea lume, după o săptămână sau ani îndelungaţi, omul decide să fie demon sau să se înalţe în lumea îngerilor. 
     Referitor la infernuri, Swedenborg spune că ele au aspectul unor regiuni mlăştinoase sau al unor oraşe care au fost distruse de incendii. Oamenii de acolo uneltesc unii împotriva altora, îşi fac rău lor înşişi şi celorlalţi.
     Diametral opus, Swedenborg a găsit cerurile, iar doctrina sa afirmă că "există un echilibru între forţele infernale şi cele cereşti, echilibru necesar pentru supravieţuirea lumii".
     Swedenborg descrie infernul ca având forma unui demon şi cerul - forma unui înger. Fiecare om caută lumea care îi corespunde cel mai bine după predominanţa vieţii sale terestre.  Cerul lui Swedenborg "este cerul iubirii şi, mai ales, un cer al muncii, un cer altruist. Fiecare înger munceşte pentru ceilalţi: toţi lucrează pentru binele celorlalţi. Nu e un cer pasiv. Nici un cer al recompensei. Dar există în cerul lui Swedenborg un aspect important: cerul lui e un cer prin excelenţă intelectual." (Jorge Luis Borges). El imaginează cerul ca o serie de conversaţii între îngeri. Omul trebuie să înţeleagă ce spun aceştia sau altfel înseamnă că nu e demn de lumea lor. Swedenborg spune "Idiotul, oricât de sfânt ar fi el, nu va intra în Împărăţia Cerurilor". De aceea el credea că omul "trebuie să se mântuiască şi din punct de vedere intelectual".
     Se pare că Swedenborg s-a întâlnit cu diferite fiinţe din paradis şi infern. Timp de 30 de ani, a publicat anonim cărţi în limba latină despre aceste conversaţii cu entităţi din lumile subtile. L-a interesat foarte mult poezia engleză şi i-a citat în scrierile sale pe Shakespeare, Milton şi alţi mari poeţi. În călătoriile sale în Suedia, Anglia, Germania, Austria, Italia a vizitat uzinele şi cartierele sărace. Servitorii săi locuiau în parterul casei sale din Londra şi îl auzeau conversând cu îngerii sau cu demonii.
     Swedenborg spune că fiecare cuvânt din Biblie are cel puţin două înţelesuri şi de aceea totul trebuie interpretat din două perspective. De exemplu, lumina este pentru el o metaforă prin care simbolizează adevărul. Calul simbolizează inteligenţa, şi astfel gradat Swedenborg a stabilit un întreg sistem de corespondenţe. Considera că totul se bazează pe corespondenţe, că întreaga creaţia e "o scriere secretă, o criptografie, pe care trebuie să o descifrăm".
     Carlyle, citându-l pe Swedenborg, a spus: "Istoria universală e o scriere pe care trebuie să o descifrăm şi să o transcriem continuu. Necontenit suntem martorii istoriei universale şi în acelaşi timp actorii ei. Suntem de asemenea literele, simbolurile: un text divin în care se înscrie destinul nostru."
     Swedenborg nu a negat nimic din om, în doctrina sa era acceptată căsătoria, senzualitatea, iar "cerul său era plin de iubire".
     În Statele Unite există o Biserică swedenborgiană. Sunt câteva mii de adepţi în SUA, Anglia, Suedia şi Germania.

Copyright © 2017 Anticariat Esoteric. Powered by Zen Cart