Plotin
Plotin (205 - 270), filosof şi mistic grec. Doctrina lui Plotin a influenţat filosofia în mod deosebit, scrierilor sale fiindu-le recunoscută o valoare uneori asemănătoare cu cea a lui Platon. "Din Evul Mediu şi până în zilele noastre, gândirea noastră nu a încetat să se hrănească din ideile transmise de Plotin." (Lev Şestov)
Provenea dintr-o familie bogată, cultă şi cu multe relaţii în societate. A început să studieze filosofia la 27 de ani, în Alexandria, cu Ammonios Sakkas. A rămas lângă învăţătorul său 11 ani. A făcut parte din suita împăratului Gordian al IIHea. La Roma, unde a locuit 26 de ani, a avut relaţii apropiate cu mulţi senatori şi chiar cu împăratul Galian şi cu soţia lui. Nu şi-a făcut nici un duşman printre oamenii politici, deşi de multe ori a aplanat conflictele dintre aceştia.
Plotin a făcut un legământ împreună cu alţi doi colegi ai săi de a nu dezvălui în nici un fel, nici scris, nici oral, învăţăturile lui Ammonios. A studiat filosofia persană şi filosofia indiana. „Nu i-a scăpat nici o teoremă din geometrie, aritmetică, mecanică, optică sau muzică, deşi nu se pregătise să se ocupe în amănunt de nici umd dintre aceste domenii", spune Porphyrios, biograful său.
Şcoala filosofică a lui Plotin a fost întemeiată în anul 244. De atunci şi până în anul 254, el a rămas credincios legământului făcut şi nu a scris nimic despre ceea ce preda. Lecţiile lui semănau cu ale lui Socrate, îndemnându-şi elevii sa pună cât mai multe întrebări.
Plotin a avut numeroşi discipoli. Mulţi senatori din vremea lui veneau să-l asculte. Dintre aceştia, Rogatianus a urmat, la îndemnul lui Plotin, calea renunţării şi a dăruit oamenilor averea, şi-a eliberat toţi sclavii, abandonându-şi chiar şi rangul. Asceza sa era foarte aspră, el mâncând doar o dată la două zile. Mulţi bărbaţi şi multe femei, când simţeau că se apropie de moarte, îşi aduceau copiii la Plotin şi-i încredinţau frnpreună cu întreaga lor avere, ca unui sfânt. De aceea se spune că avea casa plină de băieţi şi fete.
A început să scrie la 49 de ani. În 9 ani a scris jumătate din întreaga sa operă. Dintre lucrările sale amintim: „Despre frumos", „Despre nemurirea sufletului", „Despre destin", „Despre esenţa sufletului", „Despre Bine sau Unu", „Despre Intelect, Idei şi Fiinţă", „Despre calitate", „Despre virtuţi", „Despre contemplaţie", „Despre frumuseţea inteligibilă", „Despre amestecul tuturor lucrurilor", „Despre numere", „Despre veşnicie şi timp", „Despre voinţă", „Despre iubire", „Despre fericire", „Despre senzaţie şi memorie", „Ce este fiinţa vie", „Dacă astrele influenţează".
Când vorbea cu cineva, deşi era adâncit în discuţie nu-şi părăsea deloc gândurile, aşa că putea, în acelaşi timp, să participe la conversaţie şi să-şi urmeze nestingherit firul gândurilor. După ce pleca tovarăşul de discuţie, el continua să scrie ca şi cum nu s-ar fi oprit deloc.
Era strict vegetarian şi mânca foarte puţin. Plotin adopta faţă de corpul fizic şi faţă de această lume o atitudine de detaşare radicală. „Plăcut la vedere, părea totuşi că se ruşinează fiindcă trebuia să vieţuiască în trup." Un preot egiptean i-a spus: „Ferice de tine, care ai drept daimon un zeu, iar nu un însoţitor din tagma celor inferiori."
Avea darul profeţiei. Olympios din Alexandria a fost pentru scurt timp elevul lui Anunonios şi îl invidia pe Plotin atât de mult, încât a vrut să-i facă rău folosind magia. Dar a observat că vrâjile se întorc împotriva lui şi a relatat prietenilor săi că „puterea sufletului lui Plotin este atât de mare încât poate să întoarcă atacurile ce-i sunt menite asupra celor ce-i voiesc răul." Plotin mărturiseşte totuşi că a simţit lovitura lui Olympios deoarece în clipa aceea trupul „i s-a zbârcit ca o pungă strânsă bine, iar mădularele s-au chircit unul într-altul." Olympios, riscând de mai multe ori să o sfârşească rău, el, şi nu Plotin, a renunţat la magie.
Se spunea despre Plotin că era bun şi blând. Nu recitea niciodată ceea ce scrisese. Scria cu foarte multă uşurinţă, fără să mai revină apoi pentru corecturi. El considera că, pentru a ajunge la contemplarea frumuseţii supreme, sufletul nostru trebuie mai întâi să devină el însuşi frumos. Şi-a trăit întreaga sa viaţă după acest principiu fundamental.
Celor care doreau să îi deseneze chipul, Plotin le-a răspuns: „Nu-i oare de ajuns că port chipul acesta în care m-a încătuşat natura? Ai vrea, pe deasupra, să cred că imaginea lui e mai trainică decât el şi să o las în urma mea de parcă ar fi ceva cu adevărat vrednic de privit!"
Înainte de a muri, Plotin i-a spus elevului său Eustochios: „Pe tine te aşteptam", adăugând că încearcă să ridice divinul din oameni la divinul din Tot. După moartea sa, oracolul lui Apolo, fiind întrebat unde s-a dus sufletul lui, a spus: „S-a dus la adunarea dumnezeiască, unde sălăşluiesc prietenia, dorul, bucuria si iubirea; tot aici se află şi Judecătorii sufletelor, odraslele lui Zeus. Dar (sufletul lui Plotin) nu s-a dus la ei ca să fie judecat, ci ca să le ţină tovărăşie, aşa cum le este dat celor mai buni dintre muritori".
„Atunci când Plotin nu reuşeşte să vadă scopul suprem al filosofiei decât într-o concepţie a Divinului după care exactitatea gândirii şi claritatea conştiinţei de sine dispar în extazul mistic, el este în opoziţie cu orientarea generală a gândirii clasice şi se apropie în mod evident de atitudinea spirituală orientală."(E. Zeller)
„Plotin este filosof, un filosof căruia gândirea modernă îi acordă unul dintre primele locuri printre marii căutători ai Adevărului Ultim." (Lev Şestov)
Despre eternitatea lumii - Aristotel, Plotin, AugustinIoan Filopon, Toma din Aquino, Alkindi, Avicenna, Avencebrol, Algazel, Averroes, Albert cel Mare, Henri din Gand, Siger din Brabant, Boetius din Dacia Info stoc |
Despre unitatea intelectuluiAristotel, Alexandru din Afrodisia, Plotin, Themistius, Averroes, Albert cel Mare, Sf. Toma din Aquino, Siger din Brabant Info stoc |
|||