Rene Guenon

Rene Guenon (1886, Blois - 1951, Cairo), esoterist. Despre om sunt puţine de spus, în afară de faptul că, după o bună formare intelectuală, el renunţă la lume şi intră în esoterism, cum se intră în religie, şi că el pune în legătură orice act al său cu această retragere. Va muri în Egipt sub numele de Abdel Wahed Yahia, ca un bun musulman. Cât despre restul, prin chiar dorinţa autorului, opera este cea care trebuie luată în seamă, opera în care revine ca un leit-motiv condamnarea lumii moderne, acuzată de a fi materialistă, de a avea superstiţia faptului şi de a nega orice ierarhie. Ca şi în La Crise du monde moderne (1927), Guenon îşi propune în Le Regne de la quantite et les Signes des temps (1945) să releve câteva caracteristici ale mentalităţii omului modern. Chiar dacă este în ea însăşi o anomalie şi chiar un fel de monstruozitate, această lume are, totuşi, un loc în ciclurile istoriei. Cu toate acestea, Guenon nu este blând faţă de teozofie (Le Theosophisme, 1921) şi nici faţă de spiritism (L'Erreur spirite, 1923), pe care îl consideră o deviaţie a esoterismului.

 

     Printre cele douăzeci de volume pe care le numără opera sa, majoritatea reunesc elementele vii ale tradiţiei pe care Rene Guenon le pune în lumină în filozofiile din Orient (Introduction generale a l'etude des doctrines hindoues, 1921; Orient et Occident, 1924; L'Homme et son devenir selon le Vedantâ, 1925; Le Symbolisme de la Croix, 1931; Les Etats multiples de l'Etre, 1932). În ciuda rigorii sale, după cum vedem, Guenon nu se limitează la o lamentaţie care ar fi doar o critică amară şi sterilă a modernităţii noastre. El ar vrea să-i insufle acesteia vitalitatea pe care o găseşte în „instituţiile tradiţionale care comunică Fiinţa întregului ansamblu al unei civilizaţii”.