Ramana Maharshi

 

Ramana Maharshi a fost unul dintre cei mai mari mistici hinduşi, aparţinând curentului Advaita Vedanta, considerat în acelaşi timp ca fiind unul dintre cei mai mari sfinţi ai hinduismului.
     Sri Ramana Maharshi s-a născut într-un sat numit Tirucculi, în apropiere de Madurai, în sudul Indiei. I s-a pus numele Venkataraman. Tatăl său a murit când el avea doisprezece ani, după care a mers să trăiască alături de unchiul său din Madurai, unde a frecventat temporar cursurile Şcolii Misionare Americane. Cu toate acestea, gândurile sale s-au îndreptat curând spre religie, şi anume către filosofiile mistice hinduse şi către înţelegerea divinităţii universale.
     La vârsta de şaisprezece ani, a auzit pe cineva menţionând numele "Arunachala". Deşi nu cunoştea semnificaţia cuvântului (este numele unui munte sfânt asociat cu numele zeului hindus Shiva), a fost foarte emoţionat. Aproximativ în aceeaşi perioadă i-a parvenit o copie a cărţii Sekkilar Periyapuranam, carte ce descrie vieţile sfinţilor şivaiţi, devenind în scurt timp fascinat de către această lucrare. La jumătatea anului 1896, la vârsta de 16 ani, a fost brusc copleşit de sentimentul că urmează să moară. S-a întins pe podea, şi-a încordat trupul şi şi-a ţinut respiraţia. "Trupul meu este mort acum", şi-a spus, "dar totuşi sunt viu". Într-o bruscă revărsare a unei iluminări spirituale, a realizat că este spirit, şi nu trupul său.Ramana Maharshi a predat o metodă numită auto-cercetare, în care aspirantul îşi focalizează în permanenţă atenţia asupra conştiinţei de sine, în vederea aflării sursei acesteia. La început, acest lucru presupune mult efort, însă în cele din urmă, ceva mai adânc decât "sinele" preia controlul iar mintea se dizolvă în centrul inimii.
     A fost recunoscut ca un maestru hindus al curentului vedic Advaita Vedanta, şi a avut mulţi discipoli, atât din India, cât şi dincolo de hotarele acesteia. Acest sistem filosofic accentuează ideea că "fiinţa lăuntrică" din interiorul fiecăruia dintre noi este realitatea sublimă, Ultimă, este Brahman (cel fără de al doilea). Prin urmare, acest ego trebuie distrus pentru a putea realiza adevărul. Gânditorii avansaţi ar nota că "realizarea adevărului" poate fi o terminologie puţin improprie, deoarece noi suntem deja adevărul, iar tot ceea ce trebuie să facem este să dăm un văl de-o parte.
     Într-o manieră foarte simplă, Ramana Maharshi ne cere să ne reîntoarece la sursa din care se ridică toate gândurile, şi să ne întrebăm "Al cui este acest gând? Cine este cel care s-a înfuriat acum?". Răspunsul ar fi evident "Al meu. Eu m-am înfuriat."; după aceasta, următoarea cercetare este "Cine sunt eu?". Maestrul a interzis darea unor răspunsuri de genul eu-nu-sunt-trupul, eu-nu-sunt-ceea-ce -mănânc, eu-nu sunt-creierul etc., ci sugera întrebarea "Când sunt?", despre care unii dintre discipoli o consideră a fi chiar mai importantă decât "Cine sunt eu?". În felul acesta, cineva poate urmări până la sursa sa gândul "Eu-lui". Sursa este ceea ce poate fi numit Sinele Suprem, Atman.
     Mulţi autori vestici, incluzându-l aici pe filosoful american Ken Wilber, au fost influenţaţi de apropierea non-duală a lui Ramana Maharshi. Paul Brunton a fost de asemenea un alt occidental care a fost adânc impresionat de Ramana Maharshi. Şi-a notat experienţa locuirii la ashram-ul lui Maharshi din Arunachala într-o carte numită "India Secretă". Aceasta a fost una dintre primele cărţi ce l-au adus pe ramana Maharshi în atenţia lumii occidentale.



Copyright © 2024 Anticariat Esoteric. Powered by Zen Cart