Shankara

Sankara s-a născut în secolul VIII, la Kerala, într-o familie de brahmani shivaiţi de limbă dravidiană, şi a trecut foarte repede prin etapele rituale ale vieţii brahmanice (brahmacarin - grhastha - sannyasin), devenind discipolul unui maestru numit Govinda, acesta însuşi fiind discipol al lui Gaudapada. Tradiţia spune că, la rândul său, Sankara a pornit să îl caute pe Gaudapada, unde şi-a desăvârşit învăţătura primită. Cei mai mulţi exegeţi consideră însă ca eronată sau exagerată această informaţie furnizată de tradiţia ulterioară, care vroia să-i vadă pe cei doi filosofi întâlnindu-se.

       Nu se poate vorbi despre viaţa lui Shankara fără a porni de la “vieţile” tradiţionale ale marelui acarya - scrierile cunoscute sub numele Sankara-vijaya. Însă nici o încercare obiectivă nu se poate opri la materialul oferit de aceste texte. Şi nu doar pentru că în mare parte datele lor sunt contradictorii, ci mai ales pentru că ele au urmărit în general, ca mai toate scrierile hagiografice, apoteozarea figurii lui Shankara. Pe de altă parte, exegezele moderne asupra vieţii sale se împotmolesc în discuţii nesfârşite şi, în mare parte, sterile, asupra exactităţii anilor, a identificării locurilor şi asupra identităţii personajelor cu care Maestrul a intrat în contact. Critica textuală se întoarce aici de cele mai multe ori împotriva sa. Fără îndoială, cunoaşterea exactă a datelor şi împrejurărilor vieţii filosofului este de o capitală importanţă, mai ales în ceea ce priveşte discipolii săi, adversarii şi polemicile doctrinale. Dar când, într-o carte asupra vieţii şi învăţăturii unui om, devine preponderent un anumit tip de discurs, în care şiruri de argumente pledând pro sau contra unei interpretări se succed fără prea multă putere de convingere, scopul însuşi al cărţii este denaturat, existând pericolul de a pierde adevărul în favoarea exactităţii.

     Aspectele generale nedisputate ale vieţii sale par a fi următoarele: că s-a născut în Kaladi în Kerala, într-o familie de brahmani Numbudiri; că şi-a părăsit, copil fiind, casa pentru a duce o viaţă de sannyasin; că a fost iniţiat de Govindapada, discipolul lui Gaudapada; că a scris comentarii la Brahma Sutra, la cele zece Upanishad-e principale şi la Bhagavad Gita; că a avut o viaţă agitată, călătorind prin toată India pentru a respinge doctrinele ne-vedice şi pentru a stabili non-dualismul ca adevărata învăţătură a Vedelor; că a lăsat patru discipoli principali pentru a-i continua misiunea; că a scăpat diverse culte indiene de influenţe sectare, infuzându-le idealismul scripturilor vedice; că a întemeiat mănăstiri şi centre de studiu advaitin în mai multe locuri şi că şi-a încheiat viaţa pământească la 32 de ani, într-un loc ce n-a fost stabilit.

       Fixarea epocii în care a trăit Shankara a fost şi este încă un subiect de controversă între indianişti. Tradiţia i-a atribuit diverse secole, uneori mergând cu câteva mii de ani înainte de Christos. Cei mai mulţi specialişti contemporani au acceptat, însă, că el a trăit cândva în prima jumătate a secolului VIII.