Tantra

 

În limba sanscrită, Tantra înseamnă “ţesătură, urzeală”. Cuvântul este compus din rădăcina “tan”, care înseamnă expansiune, şi din “tanto” care înseamnă coardă, sfoară. În viziunea tantrică, întregul univers fizic şi mental, este perceput ca fiind asemeni unei ţesături în care părţile se unesc  într-un întreg (Tot), şi în care întregul (Totul) se reflectă în toate părţile lui. Adevăratul tantric (tantrika) este perceput ca un muzician divin care ştie să cânte cu înţelepciune la acest “instrument cu o infinitate de corzi” dinăuntrul sufletului său şi din întregul univers.
     Metafizica tantrică se bazează pe câteva principii fundamentale. Un prim principiu se poate foarte bine reda prin următorul proverb indian: “ceea ce este aici (în microcosmosul fiinţei umane) este pretutindeni (în macrocosmos), ceea ce nu este aici (în microcosmosul fiinţei umane), nu este nicăieri (în macrocosmos)”. (Kularnava Tantra)
     Acest proverb indică oglindirea fundamentală a universului în fiinţa umană şi oglindirea umană în univers. Aşa cum omul doarme, iar apoi se trezeşte, tot aşa şi în natură alternează noaptea şi ziua. Aşa cum există la nivel uman atracţie polară între bărbat şi femeie, tot aşa se petrece şi la nivel planetar cu polii magnetici şi electrici. Aşa cum imaginile mici din proiector şi imaginile mari de pe ecran au aceeaşi matriţă, tot aşa şi universul şi omul sunt uniţi şi se oglindesc perfect unul în celălalt. 
     Al doilea principiu în Tantra este descris de către Lama Govinda: “Binele şi răul, sacrul şi profanul, senzualitatea şi spiritualitatea, materialul şi transcendentalul, samsara (ignoranţa) şi nirvana (iluminarea) nu sunt complet opuse, ele sunt două faţete ale aceleiaşi realităţi”. Acest principiu diferenţiază Tantra de majoritatea căilor spirituale care separă sacrul de profan, iubirea de dorinţă, spiritualitatea de materialism. Tantra face să dispară spaţiul dintre păcat şi virtute; ea uneşte “ceea ce este” cu “ceea ce ar trebui să fie” şi arată continuitatea inseparabilă a spiritului în materie, a minţii în corp, a infinitului în finit, a ceea ce este dincolo cu ceea ce este aici, şi al eternului “a fi” în devenirea sa în “timp”.
     Din această perspectivă, Tantra urmăreşte să folosească fiecare părticică a vieţii ca pe un instrument pe calea evoluţiei spirituale, deoarece ea nu neagă procesele primare cum ar fi: dormitul, mâncatul, eliminarea excreţiilor sau nevoile sexuale. Energia pasiunii şi a dorinţei nu trebuie pierdută, ci ea trebuie controlată. “Fiecare proces, fiecare dorinţă, oricât de neelevată ar fi, poartă în sine o sclipire de sacralitate pe care tantra urmăreşte să o identifice şi să o pună în lumină”. (John Blofield, autorul cărţii “Misticismul tantric din Tibet”).
     Unii adepţi occidentali privesc Tantra ca pe o practică erotică  în genul  Kama Sutra şi folosesc tehnicile sexuale ca pe nişte instrumente necesare în practica spirituală. Această raportare a dat naştere la aşa-numita neo-Tantra care a fost denumită în glumă de către Lama-şii tibetani, “California Tantra”. Această neînţelegere îşi are originea în faptul că extazul care se atinge prin adevărata Tantra este confundat cu momentul orgasmului din timpul unui act amoros obişnuit. Ambele sunt experimentate în mod natural în cadrul relaţiilor erotice tantrice. Se pare însă că scopul în Tantra nu este acela de a experimenta plăcerea la modul superficial, ci de a merge mult mai în profunzime, pe un cu totul alt nivel.
 
 
Domenii conexe: Shivaism, Hinduism, Orient, Yoga, Sexualitate.

Copyright © 2017 Anticariat Esoteric. Powered by Zen Cart