Kabbalah
Din ebraicul qabbalah, „tradiţie primită şi transmisă", kabbala este o doctrină esoterică. Ea reuneşte totalitatea comentariilor mistice evreieşti, apoi creştine, despre Vechiul Testament, mai ales, Facerea, Cântarea Cântărilor şi profeţia lui Ezechiel. Noţiunea de tradiţie este constitutivă iudaismului sub toate formele sale (martori Mischna, Talmudul şi Midraşhim), dar kabala este considerată, adesea, o doctrină eretică. Dacă originea ei datează din perioada de intensă activitate intelectuală şi religioasă care a succedat puţin după naşterea creştinismului, cu Sepher Yetzirah („Cartea Creaţiei"), kabala ca mişcare apare în Languedoc, în secolul al XII-lea; una dintre lucrările sale fondatoare este Sepher ha-Zohar („Cartea splendorii"), care a fost publicată în 1290 de evreul spaniol Moise ben Şemtov de Leon. Ea are ca particularitate fondarea exegezelor sale pe descifrarea caracterelor ebraice ale textului biblic, fiecare semn alfabetic, care este şi un număr, având un sens divin şi ascuns.
N-am înţelege nimic din kabala dacă am situa-o de partea ştiinţei moderne (raţionalism cartezian, metodă ipotetico-deductivă şi validare experimentală). Kabala este fondată pe ideea că Verbul este creator, în felul Dumnezeului din Facere, care creează ceea ce numeşte. Realitatea - dar am putea spune: adevărul, secretul - fiind în chiar litera a ceea ce a fost proferat; se va solicita textul biblic, care este scris în limba lui Iahve, prin tot felul de manipulări formale (din care, de exemplu, permutaţia).
Originalitatea kabalei faţă de Talmud constă în definirea divinităţii în emanaţiile sale, sephirot-urile. Kabala nu se rezumă, totuşi, la un formalism de natură intelectuală sau fundamentalistă. Ea este o experienţă spirituală care trebuie să conducă la iluminarea mistică. „Pentru Zohar, scrie Jacques Brosse, toate lucrurile există numai în măsura în care ele participă la numele divin, care se manifestă în Creaţie, acesta fiind substratul ascuns." Or, se punea problema de a regăsi elementele acestui limbaj secret în care nu se revela altceva decât gândirea lui Dumnezeu. De unde fascinaţia pe care a exercitat-o kabala pentru atâţia gânditori: Abulafia (1240-1292), Robert Fludd, Isaac cel Orb (1165-1235), Isaac Luria (1534-1572), Pico della Mirandola, Guillaume Postel, admirabilul Johann Reuchlin (1455-1522) cu a sa De arte cabalistica etc.
Domenii conexe: Esoterism, Alchimie, Ocultism.