Francmasonerie

 

Potrivit lucrării “The New Encyclopedia Britannica”, Francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume, raspândindu-se mai cu seamă datorită extinderii Imperiului Britanic, în secolul al XIX-lea. S-au înfiinţat loji masonice chiar şi în China, sub auspiciile Marii Loji a Angliei, începând din 1788. Rău-famata societate chineză cunoscută sub numele de Triade a apărut ca un Ordin Masonic, împreună cu cel numit Ordinul Zvasticii, potrivit autorului lucrării A New Encyclopedia of Freemasonry. Aceşti masoni chinezi aveau rituri identice, purtau simboluri similare precum bijuterii şi şorţuri de piele. Se refereau la zeitatea pe care o venerau denumind-o „Primul Constructor”.
       Există câteva organizaţii care, deşi nu aparţin oficial Masoneriei, îşi au originile în aceasta. Printre acestea se numără organizaţii obşteşti sau „de petrecere a timpului liber”, cum ar fi Vechiul Ordin Arab al Nobililor închinători la Altarul Mistic (Altariştii) şi Ordinele Stelei Răsăritului, DeMolay, Constructorii şi Curcubeul. Aceste grupuri sunt compuse mai cu seamă din americani, deoarece masonilor britanici li se interzice în mod expres să se alăture unor astfel de organizaţii.
       Cel mai renumit dintre simbolurile masonice, litera G, scrisă în interiorul unui echer şi al unui compas, reprezintă de fapt iniţiala cuvântului „geometrie”, potrivit spuselor istoricului mason Albert Mackey, care considera că masonii au fost învăţaţi că „Masoneria şi geometria sunt sinonime” şi că „simbolurile geometrice care se găsesc în ritualurile Francmasoneriei moderne pot fi considerate rămăşiţele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut”. Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie sacră”, foloseşte de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama, precum şi altele, pentru ilustrarea unor idei metafizice şi filozofice.
       Christopher Knight şi Robert Lomas au dat o interpretare interesantă bine cunoscutului simbol masonic al pătratului şi compasului. Ei susţin că a apărut ca o formă stilizată a vechiului simbol care reprezintă puterea unui rege - o piramidă a cărei bază reprezenta puterea terestră, peste care era gravată o piramidă întoarsă, care reprezenta puterea cerească a preotului. Aceste piramide ale puterii creează prin alăturare simbolul care a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Steaua lui David. „Acest simbol a fost folosit pentru prima oară pe scară largă atunci când a apărut pe frontispiciul unui mare număr de biserici creştine în Evul Mediu, iar cele mai timpurii exemple de folosire a acestuia, spre uimirea noastră, le-am găsit pe clădirile ridicate de către Cavalerii Templieri. Utilizarea sa în sinagogi a apărut mult mai târziu, scriau cei doi autori.
       Una dintre tradiţiile masonice susţinea că Avraam, patriarhul evreilor, le-a transmis egiptenilor învăţături speciale înainte de Potop. Mai târziu, aceste învăţături (despre care se spunea ca ar fi reprezentat opera legendarului Hermes Trismegistus) au fost adunate într-un volum de către filozoful grec Euclid, care le-a studiat sub numele de geometrie. Mai întâi grecii şi apoi romanii, au numit această disciplină arhitectură.
       Criticii Francmasoneriei susţin că proeminenta literă „G reprezintă de fapt prescurtarea cuvântului gnosticism - un concept filozofic promovat de adepţii sectelor gnostice, cum ar fi de pildă Alumbrados,o sectă interzisă de Biserica timpurie. Autorităţile nu pot cădea de acord asupra originii reale a Francmasoneriei, dar recunosc la unison faptul că ea este mai veche decât Egiptul antic. Legendele masonice plasează formarea organizaţiei în vremea construirii Turnului Babel, şi cea a construirii Templului din Ierusalim de către regele Solomon, despre care se pomeneşte în Biblie.
       In secolul al XIX-lea, Mackey afirma că masonii din epoca medievală preluaseră atât cunoştinţele în materie de construcţii, cât şi modelul de organizare de la „Arhitecţii Lombardiei. Această breaslă din nordul Italiei a fost prima ai cărei membri şi-au asumat numele de Francmasoni, care a devenit prescurtarea pentru „Ordinul frăţesc al cioplitorilor în piatră liberi şi recunoscuţi ca atare. Termenul de „recunoscuţi ca atare era folosit în cazul membrilor intraţi mai târziu în Ordin şi care nu aveau nici o legătură cu întemeietorii acestuia, cioplitorii în piatră. O lucrare de alchimie în care se pomeneşte în mod expres termenul de „Francmason poate fi datată în anii '50 din secolul al XV-lea.
       Alţi cercetători masoni susţin că apariţia Ordinului poate fi datată istoric în perioada Romei antice, contemporan Colegiului Fabrorum sau Colegiului Muncitorilor - un grup de constructori şi arhitecţi care a devenit un prototip pentru organizarea ulterioară a breslelor. Majoritatea scriitorilor plasează apariţia secretelor masonice în epoca existenţei preoţilor războinici, eroi ai cruciadelor, Cavalerii Templieri. Un scriitor din secolul al XVIII-lea susţinea că Francmasoneria modernă a fost întemeiată de către Godefroi de Bouillon, liderul Primei Cruciade, care a cucerit Ierusalimul şi despre care se spune că ar fi întemeietorul misterioasei Stăreţii a Sionului.
       Secretele privitoare la originea Francmasoneriei au fost păstrate cu străşnicie, în ciuda publicării a numeroase cărţi şi articole referitoare la acest subiect. Walter Leslie Vilmshurst, un mason de seamă şi autor al lucrării The Meaning of Masonry, scria Adevărata istorie secretă a apariţiei masoneriei nu a fost făcută publică nici în rândurile organizaţiei însăşi. Multi cercetători cred chiar că majoritatea masonilor au pierdut din vedere adevărata origine şi scopul organizaţiei. Tabloul de ansamblu al masoneriei este acela al unei organizatii care şi-a pierdut înţelesul originar - scriau autorii lucrării The Templar Revelation.
       În epoca în care patru loji londoneze au format o Mare Lojă Unită în 1717, Francmasoneria speculativă ajunsese să domine complet întemeietorii acestei organizaţii - zidarii sau „Masonii Lucrători. Francmasoneria şi-a dobândit cunoştinţele esoterice mai ales de la masonii speculanţi. Webster afirma „Originile Francmasoneriei nu pot fi identificate din nici o sursă sigură, dar Ordinul a apărut dintr-o combinaţie de tradiţii care au evoluat şi s-au contopit într-o perioadă mai lunga de timp. Astfel, Masoneria Lucrătoare ar fi putut proveni din Colegiile Romane prin intermediul zidarilor din Evul Mediu - în vreme ce Masoneria Speculativă ar fi putut proveni din rândurile patriarhilor ebraici şi din misterele păgânilor. Dar sursa de inspiraţie ce nu poate fi negată este Cabala evreiască... Cert este că, atunci când au fost concepute ritualul şi statutele Masoneriei în 1717, cu toate că ele au reţinut anumite fragmente ale vechilor doctrine egiptene şi pitagoreice, versiunea iudaică a tradiţiilor secrete a fost cea aleasă de fondatorii Marii Loji, pentru ca, pornindu-se de la ea, să îşi construiască propriul sistem.
       Francmasoneria a continuat să îşi lărgească tot mai mult rândurile, iar în 1720, au fost înfiinţate loji masonice în Franţa, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia. Acestea au format o Mare Lojă la Paris, în 1735. Marea Lojă era diferită de Lojile Scoţiene, care fuseseră formate după ce Carol I Stuart fugise din Anglia. Tensiunile dintre cele două ramuri ale Masoneriei Franceze s-au accentuat în 1746, o dată cu exilarea din Anglia a lui Carol Eduard, poreclit „Scumpul prinţ Charlie Stuart, sau „Tânărul Pretendent şi a susţinătorilor lui, care au încurajat folosirea Ordinului în scopuri politice.
       În această epocă a devenit cunoscută marelui public adevărata origine a Francmasoneriei. In 1737, profesorul fiilor prinţului Carol Eduard care era şi membru al Societăţii Regale, Andrew Michael Ramsey, a rostit un discurs în faţa francmasonilor din Paris. Acest discurs a devenit cunoscut drept „Cuvântarea lui Ramsey, în care acesta declara „Ordinul nostru a format o uniune de nedespărţit cu Cavalerii Sf. loan de la Ierusalim - un Ordin foarte apropiat de cel al Cavalerilor Templieri. Ramsey mai spunea că Francmasoneria era legată de şcolile antice de descifrare a misterelor, patronate de zeiţa greacă Diana şi de cea egipteană Isis.
       Masonul german baronul Karl GotrJieb von Hund a devenit membru al Lojiei din Frankfurt şi în 1751 a întemeiat aici o filială a Ritului Scoţian, denumită „Ordinul respectării stricte a regulilor; după rostirea jurământului ce prevedea supunerea necondiţionată faţă de ordinele unor superiori misterioşi şi „nevăzuţi, aşa cum a fost descris pe parcursul volumului, Ordinul a sfârşit prin fuziunea dintre Iluminaţi şi Francmasoneria germană, în timpul Congresului de la Wilhelmsbad.
       Hund a recunoscut că ducea mai departe tradiţiile Cavalerilor Templieri care fuseseră obligaţi să se autoexileze în Scoţia la începutul secolului al XIV-lea. Membrii acestui Ordin s-au autoproclamat „Cavaleri ai Templului. El pretindea că ar transpune în viaţă ordinele unor „superiori necunoscuţi a căror identitate sau loc de reşedinţă nu erau niciodată precizate, în timp ce alţii au pretins că aceşti „superiori nu erau oameni, majoritatea cercetătorilor cred că ei erau probabil susţinătorii iacobiţi ai Stuarţilor, care au murit sau şi-au pierdut credinţa după înfrângerea Tânărului Pretendent.
       Francmasoneria este organizată în trei loji fundamentale Loja Albastră (care reprezintă pasul de început al oricărui novice şi care la rândul ei este subîmpărţită în trei grade Ritul de York (care la rândul lui se compune din încă zece grade) şi Ritul Scoţian (care are un total de 32 de grade de iniţiere a membrilor). Cel de al 33-lea grad, la care se accede numai pe bază de invitaţii, reprezintă capul omenesc - care se găseşte deasupra celor 33 de vertebre ale coloanei vertebrale. Acesta reprezintă cel mai înalt grad al Masoneriei, cunoscut marelui public.
 
 
Domenii conexe: Esoterism, Magie, Kabbalah, Ocultism.

Copyright © 2017 Anticariat Esoteric. Powered by Zen Cart