Esoterism

Noţiunea de Esoterism se referă la doctrinele secrete, rezervate numai celor iniţiaţi. Cuvântul provine de la grecescul esoterikos - „interior". Esoterismul se opune exoterismului, acest din urmă termen fiind rezervat explicaţiilor care se dau neiniţiaţilor, profanilor. Esoterismul, dimpotrivă, desemnează sensul interior şi profund, cel pe care un maestru, un templu sau o şcoală îl dezvăluie numai adepţilor lor. 

     Originile esoterismului datează din Egiptul antic, când preoţii nu-şi divulgau cunoştinţele decât cu parcimonie. Printre discipolii lui Pitagora, de exemplu, erau esoterişti si exoterişti, dintre care primii aveau acces la doctrina şi învăţăturile secrete, ascunse, trăindu-şi viaţa în conformitate cu acestea, iar cei din urmă reprezentau un nivel pregătitor. Toţi filozofii antici dădeau o explicaţie mai mult sau mai puţin misterioasă elevilor lor, după gradul de perfecţiune sau de pătrundere cu care îi creditau. În această optică, orice învăţământ, orice sistem filozofic poate fi înţeles la niveluri diferite. Astfel îl înţelegea Evul Mediu creştin, care distingea în orice discurs patru niveluri de sens: nivelul literal; nivelul alegoric, care priveşte adevărurile referitoare la om, considerat în condiţia sa terestră şi spirituală; nivelul tropologic, care prezidează în demonstraţia morală; nivelul anagogic, care îmbrăţişează viziunea mistică asupra scopurilor ultime şi eterne. Cu toate acestea, esoterismul nu mizează doar pe această stratificare de sensuri. Totul se petrece ca şi cum el s-ar sprijini pe ideea că primii oameni posedaseră cunoaşterea directă a principiilor fundamentale, anterioare limbajului discursiv al raţiunii — de unde si noţiunea de Tradiţie, preţuită de către esoterişti, şi mitul vârstei de aur.

     Învăţătura esoterică acordă o semnificaţie profundă simbolurilor, misterelor sacre şi interpretarea - pentru un număr restrâns de persoane care au primit iniţierea - a Apocalipsei, Kabbalei, a viziunii lui Ezechiel etc. Această învăţătură se află la originea a numeroase societăţi secrete. De exemplu, conform iniţiaţilor, ar exista un esoterism creştin care ar fi fost dat de Cristos după învierea sa şi transmis în creştinismul primitiv de sectele gnostice, precum şi prin învăţăturile lui Pseudo-Dionysios, Nikolaus din Kues, prin alchimişti, templieri, membri ai Rosei-Crucis etc.

     Orice doctrină esoterică şi iniţiatică presupune alegerea anumitor indivizi doritori să atingă perfecţiunea şi să aspire la dobândirea unui secret. Cere de asemenea din partea adepţilor un nivel ridicat de disciplină, atât interioară, cât şi exterioară. În final, numai celui care “ştie, vrea şi tace” îi este revelat sensul ascuns al lumii.

 

 

Domenii conexe: Alchimie, Egipt, Kabbalah, Ocultism, Magie, Astrologie, Teozofie, Tarot.