|
 Vrăjitoria, în variate contexte istorice, antropologice, religioase şi mitice, presupune folosirea puterilor supranaturale sau magice. Vrăjitoria se referă la folosirea unor astfel de puteri pentru a provoca diverse schimbări asupra propriei persoane sau asupra altora, ori în mediul înconjurător, aceste schimbări putând fi de natură benefică sau malefică, în funcţie de rezultatul final dorit de către persoana care foloseşte puteri sau practici vrăjitoreşti.
O vrăjitoare este o persoană care practică vrăjitoria. În contexe moderne de practicare a vrăjitoriei, în special în cel Wicca, şi bărbaţii pot fi încadraţi drept "vrăjitori".
În credinţa populară, vrăjitoarea era o femeie cu puteri magice, ce putea realiza vindecări miraculoase, sau poate aduce nenorociri, după perioada de creştinizare fiind considerată ca fiind în legătură de alianţă cu demonii lui Lucifer.
Existenţa vrăjitoriei îşi are sursa încă din Antichitate, primele vrăjitoare fiind cel mai probabil Vestalele ce participau în cadrul religiilor de mistere, precum Misterele din Eleusis. Atunci se consemnează primele zâne bune, care de fapt erau vrăjitoare ce aveau în special cunoştinţele de vindecare cu ierburi de leac, iar pentru cei neiniţiaţi acestea păreau a fi miraculoase.
Începând cu Evul Mediu şi până în secolul XVIII-lea, are loc o amplă prigoană a vrăjitoarelor, Inchiziţia creştină având cel mai important rol, arzând pe rug zecii de mii de oameni sub acuzaţia de vrăjitorie. Ultimul proces din lumea vestică ce a avut la bază acuzaţii de vrăjitorie şi care s-a soldat cu moartea prin spânzurare a celor învinuiţi a avut loc în Salem, SUA, în 1693.
În prezent are loc o puternică revigorare a practicilor vrăjitoreşti, vrăjitoria contemporană făcând adeseori uz de divinaţie, magie şi apelarea la forţele elementale şi nevăzute, precum spiritele şi forţele naturii. Practica medicinei populare, în special a fitoterapiei, este de asemenea întâlnită în mod frecvent.
|
