|
 Visarea este fenomenul psihic bine cunoscut constituit dintr-o suită de imagini ce survin în timpul somnului. Visele, care durează de la zece la cincisprezece minute, apar la începutul şi la sfârşitul nopţii, îndeosebi în cursul fazelor somnului paradoxal; ele însumează circa un sfert din timpul somnului nostru.
Nu există om care să nu viseze, chiar dacă susţine contrariul. Proba experimentală este furnizată de neurofiziologii care, pornind de la principiul că gândirea onirică are un caracter esenţialmente vizual, au înrgistrat mişcările oculare ale unor indivizi în timpul somnului. Ei au constatat că visele coincid cu apariţia mişcărilor oculare rapide; într-adevăr, dacă subiecţii sunt treziţi exact în acest moment, ei spun că tocmai visau. Uitarea, însă, intervine foarte repede: după opt minute de la încetarea mişcărilor oculare, numai 5% dintre subiecţi îşi amintesc că au visat. Aşa se şi explică faptul că nu ne amintim decât de visele avute la puţin timp înainte de a ne trezi din somn.
Ideile visului sunt în legătură cu excitaţiile senzoriale înregistrate în timpul somnului (apelul telefonului luat drept un dangăt de clopote, de exemplu), cu amintirile şi stările noastre afective. Sigmund Freud a demonstrat că limbajul imagistic al viselor (conţinut manifest) are întotdeauna un sens profund (conţinut latent), pe care îl putem înţelege dacă recurgem la asociaţiiile de idei. Sentimentele cele mai complexe, conceptele, sunt transpuse în vise în imagini vizuale, sub o formă de obicei condensată şi simbolică.
Idea că visul este realizarea unei dorinţe este anterioară lui Freud. O găsim în textele tibetane şi buddhiste, precum şi în scrierile Părinţilor Bisericii, cum sunt Sf. Vasile cel Mare şi Sf. Ioan Cassianul. Visul este un limbaj privat şi primitiv (anterior achiziţiei vorbirii), pe care îl folosim spontan întrucât este comod: el este singurul care poate exprima stări complexe, pe care subiectul nu le conceptualizeaza clar. Pe de altă parte, după Freud, visul este şi singurul care ne permite să exprimăm, într-o formă deghizată, idei şi sentimente altfel inacceptabile. Visul, spune acest autor, traduce întotdeauna o dorinţă refulată.
Visul lucid este o formă specială de conştiinţă, în care suntem conştienţi că visăm şi ne continuăm visul, fără a ne trezi. Deşi fiziologic nu există modificări semnificative faţă de somnul cu vis obişnuit, datorită modificărilor importante din câmpul conştiinţei considerăm visul lucid altă formă de conştiinţă, diferită de somnul cu visuri. În timpul visului, luciditatea apare de obicei atunci când „visătorul" observă un eveniment care are puţine şanse de a se produce în timpul visului, cum ar fi zborul sau moartea. Uneori luciditatea apare fără un motiv aparent, sau în cazuri mai rare în urma reîntoarcerii direct în somnul REM (în vis) după o trezire scurtă.
Există asemănări între visul lucid şi experienţele extracorporale (decorporalizare, dedublare) dar ele sunt fenomene diferite. În dedublare, persoana consideră că noul corp pe care îl are (corp astral) este diferit de cel fizic, pe care îl vede întins pe pat şi acţionează în consecinţă. În visul lucid, visătorul rareori conştientizează simultan foarte clar existenţa ambelor corpuri, a celui din timpul visului si a corpului fizic. Cercetătorii de la Institutul Lucidităţii din Statele Unite nu au ajuns încă la concluzii definitive referitor la aceste diferenţe. O posibilă explicaţie esoterică ar fi că în timpul dedublării, Eul se separă de corpul fizic dar rămâne într-un corp astral, mai aproape ca şi structură de cel fizic, iar în timpul visului, Eul utilizează un corp mintal, mai subtil şi mai deosebit de corpul fizic, astfel că senzaţiile de la corpul fizic apar în vis sub forme simbolice.
Visul lucid permite desfăşurarea oricăror acţiuni, imposibile în viaţa obişnuită; visătorul lucid se poate destinde zburând printre piramide, vorbind cu Aristotel sau repetând unele sarcini dificile pe care trebuie să le îndeplinească după ce se trezeşte; poate căuta răspunsuri la probleme dificile - să nu uitam că Mendeleev a avut revelaţia aşezării elementelor in tabelul care-i poartă numele în timpul unui vis. Riscurile de a face o acţiune în timpul visului care să fie distructivă pentru organismul fizic sunt absolut nule. Chiar dacă visătorul moare în vis, un vis nu e decât un vis şi se va trezi speriat sau va continua să doarmă şi să se trezească normal. Totuşi, este bine să nu se profite prea mult de luciditate şi să se intervină permanent în toate visurile, deoarece astfel se intevine şi în procesul natural de re-organizare a minţii şi de restructurare a conţinuturilor ei.
|
