|
 Cărţile de Tarot sunt menţionate în relatări vechi, cărţi şi documente, pergamente şi artefacte începând cu sec. al XIII-lea. Este probabil ca originile lui să fi fost în India, Iran sau China şi să fi fost adus în vest de ţigani, cruciaţi sau de invadatorii arabi ai Spaniei.
Tarotul întruchipează înţelepciunea vechiului Egipt, tradiţiile păgâne celtice şi simbolismul lui Dante. Cuvântul Tarot are rădăcina în „Tarrock” sau „Tarrochi”, denumire primită de jocul de cărţi în Europa din sec. al XIV-lea.
O interesantă teorie vine de la Papus în „Cheile oculte ale Ştiinţei”, unde acesta explică că vechii preoţi egipteni au creat cărţile de Tarot astfel încât să devină o cale de conservare a secretelor iniţiatice, pentru iniţiaţii viitorului. Alte şcoli au crezut că Tarotul este înregistrarea învăţăturilor secrete a unor grupări religioase, ocultişti şi societăţi spirituale din Europa. Originea Tarotului a mai fost atribuită gnosticilor şi primei secte creştine, dar cel mai popular concept consideră originea cărţilor de Tarot în legendara „Cartea lui THOT“ conţinând învăţăturile secrete ale şcolilor de iniţiere egiptene şi filosofiei ebraice.
Simbolurile şi ilustraţiile Arcanelor Majore pot fi din Kabbală (Quabbalah), sistemul misitic al tradiţiilor evreieşti care atribuie puteri divine numerelor şi literelor. Personalităţi marcante şi mişcări spirituale de seamă au contribuit la evoluţia şi explicaţia cărţilor Tarotului, noul Tarot fiind creat până azi cu viziuni şi interpretări diferite.
Tarotul mistic combină astrologia, numerologia, simbolistica şi ocultismul pentru a revela trecutul, prezentul şi viitorul. Se afirmă că citirea Tarotului conferă o privire dintr-un unghi diferit a relaţiilor de prietenie şi situaţiile vieţii, sugerând adevărul şi schimbările pozitive. Se mai consideră că cu cât este mai puternică credinţa în Tarot, cu atît mai multe secrete, răspunsuri şi detalii se pot primi. Această veche metodă divinatorie este considerată ca oferind accesul la nivelurile înalte ale conştiinţei şi ale înţelegerii propriei fiinţe.
|
