|
 Radiestezia este o metodă inforenergetică care permite operatorului radiestez să găsească sursa de apă subterană, zăcăminte de metale, ţiţei, pietre preţioase şi obiecte ascunse sau găsirea anomaliilor biologice şi/sau patogene cu ajutorul unui instrument cu formă specială, fie din lemn de alun la vechii fântânari, fie din metal (sârmă de cupru, oţel, argint dentar). Urmărindu-i mişcările, în teren, la planşă sau pe hartă se conturează, reperează, localizează poiziţia sau arealul ocupat ori zona afectată, respectiv.
Cele mai vechi probe materiale despre existenţa şi aplicarea radiesteziei provin din jurul anului 3000 î.e.n. din regiunea Chinei, unde au fost găsite pietre sculptate ce reprezentau diferite persoane făcând investigaţii radiestezice cu beţişoare. (Din acestea reiese faptul că aceste persoane făceau parte din familii imperiale, nobiliare). În toate ţările lumii există însă legende despre oameni cu astfel de calităţi radiestezice.
În domeniul radiesteziei în România existau încă din vechime preocupări aplicative constând în descoperirea surselor de apă, petrol sau aur, prin activitatea tradiţională a fântânarilor, găzarilor sau aurarilor. De observat că termenul care desemnează aceste profesii se referă nu numai la activitatea de exploatare şi valorificare a acestor resurse, ci se extinde şi asupra celor care se ocupau cu detectarea lor prin mijloace radiestezice.
În perioada interbelică, anii 1935 –1940, ing. Simu Simeon, cel care s-a ocupat cu determinarea existenţei zăcămintelor de petrol din Valea Prahovei, a descoperit prin procedee radiestezice aproximativ 50% din zăcămintele de petrol şi aur. El este considerat părintele radiesteziei din România. În 1940 a publicat primul manual de radiestezie în care specifică metode de investigaţii, diferiţi parametri ai unor zăcăminte găsite şi descrie modul de lucru cu indicatorul format din două nuiele legate la un capăt, care-i poartă numele.
În popor se cunoaşte folosirea radiesteziei de către "fântânari", care căutau apa bună de băut şi cât mai aproape de suprafaţă, folosind diverse instrumente radiestezice. Mare parte din fântanile vechi din România au fost săpate în locurile indicate de fântânari.
Inforenergetica este ştiinţa care se ocupă de studiul fenomenelor şi proceselor determinate de existenţa unei cantităţi de informaţii implementată într-un suport energetic oarecare (electromagnetic, caloric, chimic, mecanic etc.) şi organizată conform unui algoritm mai mult sau mai puţin complex, optim pentru scopul urmărit, pentru a avea efecte, rezultate, eficienţă asupra unor ţinte prestabilite materiale, energetice, informaţionale etc. Inforenergetica oferă posibilitatea unică în lume de a efectua măsurători şi determinări alfa-numerice cu ajutorul instrumentului principal de lucru, ansa radiestezică.
Inforenergetica este o ştiinţă cu caracter interdisciplinar, având precursori iluştri, autori ai unor teorii care fac parte din fundamentul acesteia, precum acad. Eugen Macovschi, autorul teoriei biostructurale a materiei vii, acad. Ştefan Odobleja, autorul teoriei consonantiste şi conf. dr. Victor Săhleanu, autor al unor importante lucrări despre radiestezie.
Termenul de inforenergetică a intrat pentru prima dată în limbajul ştiinţific printr-o comunicare ţinută în anul 1988 de domnul Claudian Dumitriu, cu prilejul înfiinţării Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă – sucursala Brăila.
|
