|
 Păgânismul (din latinescul paganus, care înseamnă locuitor la ţară, rustic) este termenul generic folosit pentru a descrie religiile şi practicile spirituale ale Europei pre-creştine şi, prin extensie, un termen folosit pentru a descrie toate tradiţiile politeiste sau popular-folclorice din întreaga lume, privite fiind printr-o prismă creştină sau occidentală. Termenul mai are şi alte semnificaţii, deşi, din perspectivă occidentală, are conotaţiile moderne ale unei credinţe cu practici politeiste, spiritualiste, animiste sau şamanice, aici fiind incluse şi religiile neo-păgâne.
Termenul a fost mult extins, pentru a putea circumscrie toate religiile ce se află în afara grupului monoteist al iudaismului, creştinismului şi islamului. Acest grup definit în felul acesta include aproapte toate religiile orientale, religiile sau mitologiile amerindiene, precum şi religiile etnice în general. Cu toate acestea, definiţiile mai restrânse nu vor include toate religiile lumii, ci limitează termenul la curente locale sau rurale care nu sunt organizate precum religiile civile. Acest lucru este făcut prin sublinierea caracteristicilor tradiţiilor păgâne, care constau în absenţa prozelitismului şi prezenţa unei mitologii vii care explică practicile religioase curente.
Termenul "păgân" este o adaptare creştină a ebraicului "nochn" (arian, ne-evreu), iar printre occidentalii monoteişti are aceeaşi conotaţie peiorativă precum kafir sau mushrik (necredincios, ghiaur) în Islam. Din acest motiv, etnologii evită să folosească termenul "păgânism" şi înţelesurile sale nesigure şi variate atunci când se referă la credinţe tradiţionale sau istorice, preferând categorizări mai precise cum ar fi politeism, şamanism, panteism sau animism; există totuşi critici cu privire la folosirea acestor termeni, ce susţin ca acestea sunt doar aspecte pe care credinţele diferite doar le împărtăşesc şi care nu denotă ele însele religiile în cauză.
Începând cu sfârşitul secolului XX, "păgân" sau "păgânism" a început să fie larg folosit de către aderenţii credinţelor neo-păgâne pentru a se autonumi. În consecinţă, diverşi erudiţi moderni au început să aplice termenul la trei grupuri distincte de credinţe: politeismul istoric (cum ar fi politeismul celtic sau păgânismul nordic), religiile populare/etnice/indigene (cum ar fi religia populară chineză sau religia tradiţională africană) şi neo-păgânismul (cum ar fi Wicca sau neo-păgânismul germanic).
|
