|
 Ioan Petru Culianu (1950-1991), absolvent al secţiei de italiană de la Facultatea de Limbi Romanice, Clasice si Orientale a Universităţii din Bucuresti, reuşeşte să plece, în iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia, unde va solicita azil politic.
* Între 1973-1976 studiază istoria religiilor la Universita Cattolica del Sacro Cuore din Milano unde, sub îndrumarea profesorului Ugo Bianchi, îşi alege ca arie principală de cercetare istoria creştinismului timpuriu şi a dualismului religios.
* Se va stabili apoi în Olanda, în 1976 şi, ulterior, în SUA în 1986, chemat întâi ca visiting professor, apoi ca profesor titular la Divinity School, Universitatea din Chicago.
* Doctorat de Stat la Sorbona (Paris IV) în ianuarie 1987, cu teza Recherches sur les dualismes d'Occident. Analyse de leurs principaux mythes, sub conducerea profesorului Michel Meslin.
* A întreţinut o strânsă relaţie cu Mircea Eliade, atât pe plan profesional, cât şi, după cum afirmă mulţi cercetători, pe plan spiritual, Culianu putând fi considerat chiar ca un discipol şi continuator al operei lui Eliade..
* Specializat în gnosticism, creştinism timpuriu, istoria şi cultura Renaşterii, este autorul unor cărţi de mare răsunet, scrise în franceză, engleză sau italiană şi cu editii în toate limbile de circulaţie ale lumii, cum ar fi: Eros et magie a la Renaissance, Dictionnaire des religions sau Out of this World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein.
* A fost găsit într-o dimineaţă în campusul universităţii din Chicago, împuşcat în cap. Nimeni nu a fost pus sub acuzare, dar toate indiciile par să ducă la concluzia unei crime politice, executată din ordinul guvernanţilor de la Bucureşti, cu complicitatea unor cercuri româneşti de extremă dreaptă din Statele Unite. Înainte de asasinare primise scrisori de ameninţare cu moartea; ameninţările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991. Profesorul Ted Anton din SUA susţine că Ioan Petru Culianu a fost asasinat de oamenii Securităţii, activând sub degizajul Uniunii Vatra Românească, care are legătură şi cu Garda de Fier.
|
