|
 Carlos Castaneda este autorul unei serii controversate de cărţi în care a descris antrenamentul său în cadrul străvechiului şamanism american toltec, antrenament desfăşurat sub autoritatea şamanului yaqui Don Juan Matus, pe care l-a cunoscut în anul 1960. De la acesta Castaneda susţine că a moştenit calitatea de nagual, echivalentul în tradiţia toltecă a unui conducător spiritual (termenul este folosit în această accepţie în special de antropologi).
Castaneda s-a născut în Sao Paulo, Brazilia, de unde a emigrat în Statele Unite. A studiat antropologia la UCLA, Los Angeles, aceasta fiind perioada în care a scris primele trei cărţi, care cuprind relatarea experienţelor sale ieşite din comun, trăite alături de indigenii yaqui din ţinuturile mexicane de centru. Atât licenţa cât şi doctoratul le-a obţinut pe baza conţinutului antropologic de mare valoare cuprins în aceste cărţi. Pe de altă parte, însă, aceste lucrări au fost criticate tocmai din perspectivă antropologică de unii academicieni, care le-au considerat suspecte din punct de vedere ştiinţific şi scrise în stilul alegoric al povestirilor tradiţionale indiene. Unul din aspectele cele mai controversate din lucrările sale este folosirea plantelor psihoactive pentru inducerea unor stări de conştiinţă alterate, pe care Castaneda însuşi a condamnat-o mai târziu.
Următoarele nouă cărţi scrise pe aceeaşi linie continuă relatările unor experienţe paranormale sau magice, descrierile tehnicilor psihologice şi şamanice toltece, a ritualurilor de vrăjitorie şi a experienţelor cu entheogene la care autorul s-a supus.
Castaneda a murit în condiţii prea puţin cunoscute. Se ştie că a fost vorba despre un cancer la ficat şi că trupul său neînsufleţit a fost incinerat, iar cenuşa trimisă în Mexic. Puţinele lucruri care se cunosc despre viaţa sa personală şi multele ambiguităţi care o înconjoară ar putea fi considerate rezultatul eforturilor sale de a-şi şterge istoria personală, aspect prevăzut în iniţierile pe calea şamanismului toltec.
|
