|
 Buddhismul este una dintre cele trei mari religii ale lumii. Aceasta a fost fondată în secolele VI-V î.e.n. de către Buddha Sakyamuni. Ca răspuns la întrebările "Care este cauza ultimă a înlănţuirii fiinţelor vii în ciclul renaşterilor (samsara), şi care sânt mijloacele de a te elibera şi a scăpa de acest ciclu?" - întrebări centrale ale tuturor filosofiilor indiene din timpul lui Buddha -, acesta proclamă Cele Patru Nobile Adevăruri, esenţa doctrinei sale, aşa cum ele îi apăruseră în momentul iluminării (bodhi) chiar lui Buddha.
Buddha afirmă că viaţa, atunci când este privită din unghiul înţeleptului, este efemeră (anitya), impersonală (anatman, skandha) şi deci dureroasă (duhkha). Priza de conştiinţă asupra acestor trei caracteristici ale Existenţei (trilakshana) marchează începutul deschiderii către calea budistă. Suferinţa este rezultatul dorinţei tiranice, înrobitoare (trishna) şi al ignoranţei (prostiei) (avidya), a căror dispariţie duce la eliberarea finală de samsara. Budismul explică această înlănţuire a fiinţelor vii în ciclul renaşterilor, prin lanţul producerii condiţionate. Sfârşitul acestui ciclu corespunde realizării plenare a lui Nirvana. Drumul pentru a ajunge aici, conform Celor Patru Nobile Adevăruri, este Nobila Cărare cu opt ramuri (sau Nobila Cărare Octuplă), care învaţă anumite reguli morale, meditaţia (dhyana) şi extazul (samadhi), înţelepciunea şi Cunoaşterea ultimă a Adevărului.
Aceste idei fundamentale ale budismului sunt comune în toate şcolile budiste; ele lasă totodată loc la interpretări diferite şi creează bazele unor sisteme filosofice complexe. Învăţăturile budiste sunt reunite în Tripitaka; comunitatea budistă (sangha) este compusă atât din călugări şi călugăriţe (bhikshu, bhikshuni), cât şi din practicanţi laici.
|
