|
 Arnald de Villanova (1240, Paris? - 1311?). A studiat cu succes medicina la Universitatea din Paris. Ulterior, timp de 20 de ani, a călătorit în Italia şi Germania, unde l-a cunoscut pe Pietro d'Apone, un om cu un caracter asemănător cu al său, dedicat aceloraşi ţeluri.
Ca şi medic s-a crezut despre el, chiar în perioada vieţii sale, că ar fi cel mai capabil fizician pe care l-a văzut lumea până atunci. Ca orice om învăţat al acelor vremuri, avea preocupări suplimentare în domeniile astrologiei şi alchimiei, şi se credea despre el că posedă imense cantităţi de aur, transmutat din plumb şi cupru.
Atunci când Pietro d'Apone a fost arestat în Italia şi judecat pentru vrăjitorie, o acuzaţie similară a fost formulată şi împotriva lui Villanova; însă acesta a reuşit să părăsească ţara la timp şi să scape de soarta nefericită pe care o avusese prietenul său. Cu ocazia unor preziceri privind sfârşitul lumii, a pierdut ceva din încrederea ce îi era acordată de contemporanii săi, însă ulterior şi-a recăpătat respectul acestora.
Momentul morţii sale nu este cunoscut cu exactitate, dar acesta trebuie să fi fost situat înaintea anului 1311, când papa Clement al V-lea a emis o circulară către toate diocezele Europei aflate sub influenţa sa, în care le cerea să nu precupeţească nici un efort pentru descoperirea faimosului tratat al lui Villanova despre Practicarea Medicinei. Autorul promisese să prezinte lucrarea şi Sfântului Scaun, însă a murit fără a apuca să facă acest lucru.
Într-o foarte curioasă lucrare scrisă de Monseniorul Longeville Harcouet, intitulată "Istoria persoanelor care au trăit câteva secole, şi care au întinerit apoi la loc", există o reţetă despre care se spune că ar fi aparţinut lui Arnold de Villanova, cu ajutorul căreia oricine îşi poate prelungi viaţa preţ de aproximativ câteva sute de ani.
În primul rând, spun Arnold şi Monseniorul Harcouet, "persoana ce intenţionează a-şi prelungi viaţa trebuie să se frece bine, de două sau trei ori pe săptămână, cu sucul şi măduva plantei cassia. În fiecare noapte, înainte de a merge la culcare, trebuie să îşi pună deasupra inimii un plasture, ce trebuie să aibă în componenţa sa o anumită cantitate de şofran oriental, petale roşii de trandafir, lemn de santal, aloe şi ambră, toate acestea lichefiate în ulei de trandafir şi ceară albă de cea mai bună calitate. Dimineaţa, acesta trebuie dat jos şi închis cu grijă într-o cutie de plumb până în seara următoare, când trebuie din nou aplicat. Dacă are un temperament sangvinic, trebuie să ia 16 pui - dacă este flegmatic, 25 - iar dacă este melancolic, 30, pe care trebuie să îi pună într-o curte unde aerul şi apa să fie curate şi pure. Cu aceştia să se hrănească, mâncând câte unul pe zi; dar înainte de aceasta, puii trebuiesc îngrăşaţi printr-o metodă neobişnuită, ce le va impregna carnea cu calităţile ce produc longevitate celui ce se hrăneşte cu ei. Fiind deprivaţi de toate cele necesare hrănirii până aproape mor de foame, trebuiesc apoi hrăniţi cu o tocătură formată din şerpi şi oţet, tocătură care trebuie îngroşată cu grâu şi tărâţe." Diferite ritualuri şi ceremonii trebuiesc îndeplinite în cadrul acestor preparative, care pot fi găsite de către cei interesaţi în cartea lui Harcouet; iar puii trebuiesc hrăniţi în acest fel timp de două luni. După această perioadă, sunt consideraţi a fi pregătiţi pentru masă, recomandarea fiind ca acestora să li se asorteze cantităţi moderate de vin alb sau roşu de calitate.
Acest regim trebuie urmat regulat la fiecare şapte ani, în acest fel oricine putând trăi la fel de mult ca şi Matusalem.
|
